Sorteaza dupa:
Grid
  • Acasa
  • Posts Tagged "Interviu de Ionita Cristian Alexandru"

Tag: Interviu de Ionita Cristian Alexandru

http://cristian.ebloguri.ro/wp-content/uploads/sites/8/2015/03/A-venit-în-România-să-se-facă-arhitect.-Acum-are-un-restaurant.-960x601_c.jpg

Grecul Ioannis Stamatogiannis, de la arhitectură la designul culinar


A venit în România să se facă arhitect. Acum are un restaurant.

A venit în România să se facă arhitect. Acum are un restaurant.

Ioannis Stamatogiannis este un grec adaptat perfect stilului românesc. A venit în urmă cu peste 30 de ani în România pentru a face arhitectură. Aici a dobândit câteva calităţi pe care le trăieşte simultan, pe rând sau din când în când, dar nu renunţă la ele. Adică, este arhitect, este pasionat de maşinile de epocă, este un excelent fotograf şi are o crâşmă cu specific grecesc.

Crâşma, “Tortuga”, este de fapt un restaurant de toată frumuseţea, al cărui design interior îi aparţine în totalitate. Şi cea mai importantă calitate în acest moment este talentul său în bucătărie. Inclusiv farfuriile sunt “construite” pe un concept de design culinar propriu.

“Am venit în România în 1979, pentru facultatea de arhitectură. Am terminat-o în 1986, am făcut un doctorat, dar după revoluţie am făcut mai multe lucruri: am fost barman, bucătar, am organizat alte restaurante, am lucrat ca barman în primele cluburi greceşti deschise aici, am făcut fotografie de modă, am fost DJ la Radio Nova…”, ne-a povestit Ioannis.

Ok, şi din toate acestea, totuşi ce îl pasionează, l-am întrebat? Răspunsul lui a fost uluitor! Absolut tot ce face sau a făcut este un hobby pe bune, adică inclusiv meseria de arhitect a făcut-o cu pasiune. “Pasiunile mele?! Bucătăria, fotografia, arhitectura – pentru mine nu este o profesie, ci o pasiune -, maşinile de epocă… Chiar azi am fotografiat câteva maşini din anii ’50, ’60, ’70. Nu, nu sunt colecţionar de maşini, dar îmi plac foarte mult aceste maşini de epocă”, a mai precizat Ioannis.

Restaurantul Tortuga a fost deschis în urmă cu doi ani şi deja crede că este “vechi”. Nu se ocupă de bucătărie, unde are angaaţi bucătari profesionişti, dar îşi “bagă nasul” pe acolo. “Opera mea constă în special în arhitectura farfuriei”, spune Ioannis. Restaurantul este specializat pe bucătăria tradiţională greacă, dar “aerul meu de arhitect reiese din farfurii, nu pot să las în farfurie o musaca doar o simplă musaca, trebuie să îi dau un aer gourmet”, precizează Ioannis. Şi satisfacţiile sunt pe măsură, mai ales atunci când îşi vede clienţii făcând fotografii farfuriilor, înainte de a se apuca să mănânce din ele. Se vede arhitectul din el! Un bucătar spune că un client este încântat de meniu atunci când îl mănâncă în tăcere. Iată că un arhitect ştie că are un client satisfăcut şi vizual pentru că fotografiază meniul.

Pentru curioşi sau pofticios, restaurantul Tortuga este aşezat convenabil, la intersecţia străzilor Moşilor, cu Traian şi Eminescu. Chiar astăzi Ioannis a făcut o demonstraţie culinară grecească pentru o televiziune on-line.

Pentru Ioannis, Tortuga este primul restaurant şi spune că, spre deosebire de alt tip de angajaţi, cum ar fi arhitecţii, cu bucătarii este mai dificil de lucrat, pentru că fiecare este un artist în felul său şi orgoliul este pe măsura unui… creator.

Şi apropo de orgoliu şi Ioannis trăieşte o mare satisfacţie! Din cele două fiice pe care le are, cea mare, de 24 de ani, a ales avocatura, dar cea mică de numai 12 ani este fascinată de bucătărie. Ea a gătit recent un “excelent hamburgher”, a apreciat Ioannis.

Ioannis Stamatogiannis spune că a început de mic să dea cu nasul de bucătărie, de acasă, de pe o insulă grecească unde bunicul său avea o cârciumioară: “Cred că am început cu lucruri minore pe la 4-5 ani, cu curăţatul prin bucătărie, făceam ouă… eram pe acolo, pe lângă bunica. Specialitatea lor era meze la uzo pentru marinari, o gustare care să meargă cu băutura. Treptat am început şi altceva, făceam fripturi la tigaie, la cuptor… îmi amintesc că pe la 15 ani am gătit cea mai complicată reţetă. Am găsit nişte fistic în cămara tatei şi am făcut o baclava. I-am chemat pe prieteni şi le-a plăcut, îşi lingeau degetele. Au apreciat efortul meu şi cred că pe atunci am prins de fapt curaj”.

“Pentru mine, în bucătărie, nu este nimic dificil de gătit, poate fi mai complicat, dar nu dificil”, spune Ioannis.

L-am întrebat cu ce îşi îmbie clienţii la restaurantul Tortuga. Şi uite ce a răspuns: “Îi aştept cu un zâmbet şi cu un pic de dragoste pe care le pun la toate preparatele mele şi le promit că o să cunoască gusturi pe care nu şi le-au imaginat vreodată”.

Ce ziceţi, sună îmbietor?!

http://cristian.ebloguri.ro/wp-content/uploads/sites/8/2015/03/Vlad-Zotta-960x968_c.jpg

La un pahar de vorba cu Vlad Zotta de la gamaganda.net


Vlad-Zotta

Ce te-a determinat sa te apuci de blogging?

Faptul ca imi place sa scriu si ca, la un moment dat, scrisul m-a parasit din punct de vedere profesional. Am tot scris prin diverse locuri si cand m-am trezit ca nu mai am unde sa-mi spun pasul, am considerat ca e momentul sa am un blog. M-am trezit mult mai tarziu decat alti bloggeri din Romania si oricum nu cred ca impartim aceeasi felie pentru ca eu scriu aproape exclusiv despre jocuri video si industria din spatele lor. Cred ca e important sa-ti placa ceea ce scrii, atat ca fond, cat si ca forma. Daca iti place tie, sigur place si altora. E imposibil sa fii singur pe nava ta. Bloggingul, ca si scrisul, este un fenomen social. Aduce oamenii impreuna.

– Prinde blogging-ul in Romania?

Ca pescuitul. Sunt multi interesati de el, destui care il incearca si cativa care scriu bine. Nu dau nume, stiu ei care sunt. Pe de alta parte, intrebarea ar trebui sa sune un pic altfel. Ii citesc romanii pe bloggeri? Cred ca mai avem destul de mult pana ajungem la nivelul celor de afara, cu toate ca potential exista. As vrea sa vad mai multa seriozitate din partea bloggerilor si o verificare cat mai atenta a informatiilor comunicate. Lumea va citi cand va avea incredere, iar asta se dobandeste in timp. Pe de alta parte, as vrea sa vad ceva mai multa originalitate a opiniilor, insa asta nu are cum sa existe fara un spirit puternic in spate. Ducem lipsa de spirite puternice pentru ca educatia e superba, dar ca sa folosesc un cliseu, lipseste cu desavarsire. Asta se vede de partea ambelor tabere, din pacate, cea a bloggerilor si cea a cititorilor. Unii nu au destula vana, altii prefera alte activitati mai apetisante si cat mai usor de digerat. Unii se prefac ca scriu, iar altii ca citesc.

– Mai ai alte proiecte în online?

Incerc sa desprind de la sol o emisiune, GameParale cu Lita si Zotta, realizata impreuna cu un bun prieten. Stam destul de prost pe partea de infrastructura, dar nu ne dam batuti. GamaGanda.net supravietuieste si el intre doua servicii mari consumatoare de resurse si alte indatoriri personale, asa ca ma chinui efectiv sa ingramadesc totul in vreo 18-19 ore pe zi. Restul pana la 24, din pacate, le dorm.

-Ai un target pe care vrei sa-l atingi peste 6 luni sau peste un an?

Am cate unul pe toate planurile. Din nefericire, oricand m-ai intreba, el e la distanta de cel putin un an si asa o tin de ceva timp. Cred ca e cazul sa o iau pe scurtatura, mai ales pentru ca nu poti sa faci mereu toate lucrurile intr-un mod planificat, atat timp cat depinzi de altii care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine. Succesul tine de sync, iar uneori lucrurile au nevoie sa fie impinse intr-o directie anume pentru ca armonia de care tu ai nevoie sa aiba efectiv loc.

– Faci bani din blog?

Nu direct. Indirect mi-a asigurat unul din serviciile actuale. A fost in mare parte si noroc, dar blogul mi-a asigurat experienta si informatiile necesare. Cand esti preocupat de un domeniu si incepi sa scrii despre el, asimilezi cu totul altfel informatiile, incepi sa faci legaturi intre ele si iti dezvolti niste abilitati care mai tarziu ti-ar putea folosi in cariera. Nu cred ca as recomanda cuiva sa faca cariera din blogging, in mare parte pentru ca eu nu am facut-o si nu as putea sa recomand ceva fara ca eu sa fi testat inainte. Nu stiu daca functioneaza. Uneori am vazut ca da, dar destul de rar, iar daca nisa e foarte stramta, sansele sa reusesti sunt mici, asa ca mai bine iti faci tu nisa ta si pescuiesti acolo. Asta am facut eu.

-Iti place sa te implici in ceea ce faci?

Intotdeauna. Daca nu ma implic, nu fac. Pai ce multumire sufleteasca sa mai ai daca nu te implici? Ma enervez cand ceva nu imi iese si ma bucur cand munca imi este apreciata de altii. Am insa nesuferitul obicei de a ma implica in cele mai grele proiecte posibile, de a incerca ceea ce nimeni nu a mai reusit pana acum. Cand imi iese chestia asta sunt cel mai fericit. Din pacate, imi iese rar, ca nu degeaba altii au dat gres. Nu sunt eu mai cu mot. Uneori am doar mai mult noroc si poate ma concentrez putin mai mult.

– Ce impact a avut asupra ta lumea online?

Acelasi impact pe care la avut asupra revistei XtremPC la care am inceput eu sa scriu. Online-ul te chinuie, iar apoi te omoara sau te transforma. Cu ocazia asta, afli cine esti si ce poti. Daca nu esti sau nu poti, cedezi, te lasi, iar intr-un final mori. Daca esti, poti si te zbati, e posibil sa mai respiri si maine.

– De ce ai recomanda cuiva sa-si faca un blog?

De placere. Este singura recomandare care functioneaza. Daca nu o faci de placere, lasa-l pe altul, treci in tabara cealalta, macar temporar, si trolleaza-i pe ceilalti cu multa ura. O sa-ti treaca rapid pentru ca ura se va transforma in durere, moment in care te vei reintoarce, de placere, la blogging. Ura te consuma, placerea te invaluie. In felul asta realizezi cat de mult o sa-ti placa sa scrii. Placerea nu are niciun sens fara durere. Experimenteaza-le pe amandoua si apoi apuca-te de scris. Eventual, fa-ti un blog. Uite  aici   cum .

Meniu